adiere, soare, nori, apa, frunze de plop, chiar si fire de nisip...toate spectatori ai nostri...insotitori intr-o zi simpla de duminica...in acelasi timp una speciala...
am topait agale printre toate acestea incercand sa ne descoperim...pe noi...niste calatori prin timpul uneori mult prea putin generos...
trecutul, ne descopera pe noi-copiii de altadata, incercand din rasputeri sa supravietuim unor circumstante si uneori bucurandu-ne printre lacrimile adolescentine...
prezentul, ne descopera pe noi-copiii de astazi in cautarea unui scop, si in acelasi timp oferindu-ne stropi de dragoste si bucurie printre adieri de vant...
viitorul...hmm...viitorul nu ni se descopera, dar speram sa ramanem tot copii...nu supravietuind si fara scop...ci traind din plin si siguri de ceea ce Dumnezeu ne doreste a fi...bucurandu-ne de dragostea adevarata si oferind-o si celor care mai plang cu lacrimi adolescentine in cautarea unui scop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu