vizita importanta...

azi am facut o vizita impotanta...am avut intalnire cu o doamna...este o doamna foarte amabila...mai mult decat atat, este foarte darnica si rabdatoare...

azi era trista si obosita...parca sleita de puteri...

m-a plimbat prin niste locuri...mi-a aratat cateva peisaje incantatoare...bogatii ale naturii...insa au fost putine...si-ar fi dorit sa imi arate mai multe dar nu a avut cum...m-a dus, de asemenea, prin cateva locuri mai putin frumoase...mi-a aratat paduri fara copaci, ape tulburi, locuri incendiate...si altele de care nici nu vreau sa imi amintesc...

o lacrima i s-a scurs incet pe obrazul cu atatea riduri...o priveam cu tristete pe aceasta doamna...imi povestea cum a dat tot ceea ce a avut mai bun...nu a retinut nimic...totul a fost pentru altii...statura ei trada trecerea timpului...mi-a spus k nu mai are multe resurse dar m-a uimit faptul ca dorea sa le ofere si pe acestea...cata dragoste! oamenii au batjocorit-o...si ea tot vrea sa ofere...

la despartire mi-a spus ca este sleita de puteri si nu stie cat va mai trai...am incercat sa o incurajez...insa am sfarsit prin a fi eu insami incurajata..."M-am daruit cu totul...si nu am fost tratata cum se cuvine...dar, nu va mai fi mult si voi fi razbunata pentru ceea ce mi s-a facut...vor fi prapaditi cei ce m-au prapadit...tu, pregateste-te, fii gata, pentru ca va veni vremea cand ne vom reintalni...dar atunci nu voi mai fi atat de adusa de spate si imbatranita...ci voi fi innoita mai tanara ca niciodata...atunci iti voi putea arata minunatii pe care acum nu ti le-am putut arata...te vei putea bucura mai mult decat o vesnicie de ceea ce iti voi oferi pentru ca atunci nu vor mai fi oameni care sa se poarte urat cu mine...Creatorul meu ma va recrea...voi fi o adevarata regina...te invit de acum...sa nu lipsesti la aceasta sarbatoare!"

o priveam cum se indeparteaza tremurand...insa chipul ei era luminat de speranta...speranta ca va veni ziua cand din nou se va putea darui cu dragoste...de data aceasta unor oameni care o vor pretui cu adevarat! de-abia astept sa o reintalnesc...sunt sigura ca o voi recunoaste...chiar daca nu va mai arata la fel...o voi recunoaste pentru langa ea va fi Creatorul ei care este Prieten cu mine...

a, te rog sa ma ierti, am uitat sa-ti spun cum se numeste...Doamna Planeta Pamant si are mai mult de 6000 de ani...

stii...m-as bucura tare mult daca vei veni cu mine la acea intalnire...sigur nu se va supara...isi doreste sa poata sa ofere din nou cu aceeasi vitalitate ca la inceput cat mai multor oameni...eu deja ma pregatesc pentru acea intalnire...

vii si tu?

nu ma multumesc cu mana a doua...

10euro...5euro...3euro...1 euro..."rebajas"(reduceri) sau mana a doua...cea mai convenabila alegere in timp de criza...pantofi, genti, curele, camasi, sacouri si-orice vreti...

dar eu...eu nu vreau sa ma multumesc cu mana a doua...

e criza mare in lume...dar si in suflet...si, singurul mod in care pot rezolva problema crizei e sa iau la prima mana...si nici nu e scump...e gratis!

trebuie doar sa renunt la toate celelalte si sa nu ma multumesc cu mana a doua...si voi deveni bogata...mai bogata decat oricine altcineva care ia la second hand!

m-am hotarat! nu ma voi multumi cu intermediari...carti, reviste, preoti...singurul mod in care voi deveni bogata e sa Il las chiar pe El sa mi se descopere...Il voi lua pe Isus la prima mana!

nestemata de pret...rabdarea

VALE LA PENA...descoperirea mea de azi...de fapt redescoperirea unei realitati prafuite dintr-un colt al sufletului...
mi s-a reconfirmat ceea ce am trait de atatea ori...parea ca s-a uzat...dar am gasit-o printre amintiri...si mi-a aparut mai noua ca niciodata...
DA...SE MERITA...voi pune aceasta nestemata de pret la locul ei in suflet...nu printre amintiri prafuite ci pe un piedestal...pentru a o vedea clipa de clipa
ma intrebam de atatea ori daca are rost sa sper ca visele se implinesc...uitand ca, de atatea ori, mi s-a raspuns pozitiv la aceasta nedumerire.
RABDAREA...e grea, e ca un foc ce coace o placinta cu mere...cand am rabdare sa se coaca bine...voi fi rasplatita cu un desert delicios.
placinta cu mere e viata mea...lasand-o sa se coaca bine...astept cu rabdare ziua cand voi gusta dulceata ei deplina...si atunci voi spune: intr-adevar se merita sa astepti ca visele sa se implineasca la timpul lor!

curatenie generala

pentru a obtine cel mai bun efect la curatenia generala este necesar, in primul rand, sa golesti locul pe care doresti sa il cureti...de exemplu, la baie...scaunul, produsele cosmetice chiar si cadita de baie pentru copil...trebuie scoase pe hol...apoi, inarmat cu produsele de curatenie, care trebuie neaparat sa contina clor, dar si protejat de manusi chirurgicale, incepi atacul impotriva murdariei...

nu intotdeauna lucrurile care sunt murdare trebuie neaparat aruncate si uitate...uneori este nevoie doar de stergerea prafului adunat, de lustruire si aranjare intr-o forma placuta privirii...

dupa ce folosesti clor, s-ar putea sa te cam ineci de miros, sa te doara capul, sa-ti fi dorit sa nu fi folosit atat de mult..dar, dupa o mica perioada de timp vei vedea ca efectele dezinfectante si de curatare nu se vor lasa asteptate...iar mirosul nici nu va mai fi...se va evapora si il vei uita...va ramane doar mirosul proaspat si te vei bucura din plin de noul inceput

insa, nu uita, nu este de ajuns o singura curatenie generala...din cand in cand, se mai pune praful...cand pe oglinda, cand pe scaun, cand pe amintiri, obiceiuri bune sau Biblie...asa ca, negresit, cand vezi lucrul acesta, inarmeaza-te din nou cu clor si manusi chirurgicale si fa o vizita Celui care este expert in curatenie...si roaga-L sa te ajute...

si...pentru a economisi energie si timp, intretine curatenia zilnic prin rugaciune si cercetare atenta a Scripturii!

pe curand

fire de nisip...

adiere, soare, nori, apa, frunze de plop, chiar si fire de nisip...toate spectatori ai nostri...insotitori intr-o zi simpla de duminica...in acelasi timp una speciala...

am topait agale printre toate acestea incercand sa ne descoperim...pe noi...niste calatori prin timpul uneori mult prea putin generos...

trecutul, ne descopera pe noi-copiii de altadata, incercand din rasputeri sa supravietuim unor circumstante si uneori bucurandu-ne printre lacrimile adolescentine...

prezentul, ne descopera pe noi-copiii de astazi in cautarea unui scop, si in acelasi timp oferindu-ne stropi de dragoste si bucurie printre adieri de vant...

viitorul...hmm...viitorul nu ni se descopera, dar speram sa ramanem tot copii...nu supravietuind si fara scop...ci traind din plin si siguri de ceea ce Dumnezeu ne doreste a fi...bucurandu-ne de dragostea adevarata si oferind-o si celor care mai plang cu lacrimi adolescentine in cautarea unui scop